Astfel, conform datelor furnizate de Eurostat, la nivelul anului 2021 au declarat că de-a lungul vieții au fost victimele violenței domestice provenite de la partenerul de viață în jur de 32% dintre femei, practic 1/3 dintre acestea fiind supuse unor abuzuri într-o anumită perioadă din viața lor.
În România situația constatată este una și mai alarmantă, întrucât aproape fiecare a doua femeie din țară a declarat că a fost supusă unei forme de violență domestică pe parcursul vieții, țara noastră fiind în topul clasamentului după acest criteriu
Astfel, Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii din România, punând accentul pe agresiunile exercitate îndeosebi asupra femeilor şi copiilor, defineşte violenţa în familie ca fiind "utilizarea constrângerii fizice sau emoţionale asupra unui alt membru al familiei, în scopul impunerii puterii şi a controlului asupra acestuia" sau "ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau a copilului", iar conform concluziilor acestuia, violenţa în cadrul familiei "nu include doar violenţa fizică (omor, vătămare, lovire), ci şi cea sexuală (violul marital), psihologică (şantaj, denigrare, umilire, ignorare, abandon, izolare), verbală (insultă, ameninţare) şi economică (privarea femeii de mijloace şi bunuri vitale)" (M. N. Turliuc, Adina K. H., Oana D., Violenţa în familie. Teorii, particularităţi şi intervenţii specifice, Editura Universităţii "Alexandru loan Cuza", laşi, 2009, p. 11.)
În această ordine de idei, putem concluziona că violenţa în familie constituie un comportament violent şi agresiv cu caracter intenţionat, manifestat faţă de un membru al familiei, săvârşit, de regulă, în scopul controlării şi dominării acestuia care provoacă suferinţă fizică, psihologică sau daune materiale.
Începând cu anul 2025, în cazul infracțiunilor de lovire sau alte violențe și vătămare corporală din culpă, săvârșite asupra unui membru de familie, nu mai este posibilă retragerea plângerii prealabile, asta înseamnă că victimele violenței domestice nu îl mai pot ”ierta” pe agresor, în sensul legii penale.
Prin membru de familie se înţelege: a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie, potrivit legii, astfel de rude; b) soţul; c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copii, în cazul în care convieţuiesc.
(2) Dispoziţiile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de adopţie, şi persoanei adoptate ori descendenţilor acesteia în raport cu rudele fireşti.
Zece sfaturi practice dacă ești victima violenței domestice
1. Dacă e pericol imediat, sună la 112 și cere intervenție + consemnarea incidentului.
2. Nu rămâne singură cu agresorul; mergi într-un loc sigur (rudă/prieten/loc public/poliție).
3. Fotografiază urmele și distrugerile (cu dată/oră dacă poți) și păstrează obiectele afectate.
4. Salvează toate probele digitale: mesaje, apeluri, înregistrări, emailuri, capturi de ecran, conversații exportate. Nu le șterge nici după ce te-ai împăcat cu agresorul.
5. Mergi la medic/IML cât mai repede pentru consult și, dacă e cazul, certificat medico-legal.
6. Cere ordin de protecție (evacuare, interdicție de apropiere/contact, distanță minimă, măsuri pentru copii).
7. Nu negocia singură și nu accepta „întâlniri să discutăm”; comunică doar în scris, scurt, neutru (mai ales dacă există copil).
8. Consultă un avocat înainte de orice demers juridic, plângerea penală nu mai poate fi retrasă.
9. Dacă sunt copii implicați, notează impactul asupra lor (teamă, somn, școală, comportament) și cere măsuri clare în cereri.
10. Fă un plan discret de siguranță: acte/copii, bani, chei, geantă pregătită, parole schimbate, verificare aplicații de localizare.